Poeme

Lecția molii

Lecția molii

de Don Marquis

Vorbeam cu o molie

Seara trecută

Încerca să intre

Într-un bec electric

Și să se ardă cu filamentul

De ce voi moliilor

Încercați cascadoria asta am întrebat-o

Este un lucru

Obișnuit la molii sau de ce

Dacă ar fi fost o lumânare

Aprinsă în loc de bec

Electric ai fi putut fi

Acum doar cenușă

Nu gândești deloc

Ba chiar foarte mult mi-a răspuns

Dar uneori obosim

Să gândim

Ne plictisim de rutină

Și tânjim după frumusețe

Și după emoție

Focul este nemaipomenit

Și știm că dacă ne apropiem

Prea mult ne va omorî

Dar ce contează

Mai bine să fii fericit

Pentru o clipă

Mistuit de frumusețe

Decât să trăiești vreme îndelungată

Și plictisit tot timpul

Așa că ne adunăm viața toată

Într-un mic ghem

Și apoi îl desfacem brusc

Ăsta e rolul vieții

Mai bine frântură de frumusețe

O clipă și apoi să încetezi

A mai exista decât să exiști o veșnicie

Dar niciodată frântură de frumusețe

Viziunea noastră asupra vieții

Este – cum a venit, așa să treacă

Suntem precum erau oamenii

Înainte de a deveni

Prea civilizați pentru a se simți bine

Și înainte de a-i contrazice

Filozofia

A zburat și s-a aruncat

În arșița unei brichete aprinse

Nu sunt de acord cu ea

Eu aș prefera să fiu

Pe jumătate fericit și de două ori

Mai longeviv

Dar în același timp îmi doresc

Să existe ceva după care să tânjesc

Atât de tare încât să vreau să ard eu însumi

Andreea
Urmărește-mă
Ultimele postari ale lui Andreea (vezi toate)

Un comentariu la „Lecția molii

Transmite-mi un Mesaj !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.