Certuri si penalizari anulate de un ceas de mana

Of, iar o zi de marti cu trei ceasuri rele! Trebuia sa fiu la birou la ora 10, 30 sa fac revista presei, apoi sa-i dau sefului de sectie lista de stiri, iar la Externe este destul de lunga. M-am trezit cu o jumatate de ora mai tarziu si de aici toata nenorocirea. Intai m-a certat sotia ca m-a rugat aseara sa cumpar o paine si nu am binevoit. Am incercat sa-i explic ca inchisese cand m-am dus la magazin, dar ea tipa cat o tinea gura ca va pleca la scoala copilul fara pachetel. Cat am mai stat sa o calmez, a mai trecut un sfert de ora, asa ca am intarziat simtitor, iar la sedinta m-am dus si fara revista presei si cu lista de propuneri pe jumatate.

Am inceput sa urasc momentul in care seful se uita la ceas de mana, apoi cu repros la mine! Procedez oare corect sa gandesc asa? Este cinstit ca doresc sa dipara sau sa se sparga magazinele cu ceasuri de mana ? Lipsa de noroc m-a dezumanizat atat de mult?

Noroc cu pauza de masa de la jumatatea zilei! Am timp sa inghit intreaga mustruluiala care mi-a fost administrata. O colega imi spune ca este insarcinata si ar manca o banana sau un mar de la chioscul de jos, dar ii este greu sa coboare. Ma induiosez si ma duc sa-i cumpar fructul dorit.

In capatul culoarului, seful, avand aliat unul dintre vinovatele ceasuri barbati imi bate iar obrazul ca am depasit pauza de masa…

Ma simt penibil. In zadar incearca sa-mi ia apararea colega pentru care am facut drumul cu pricina. Se simte vinovata si sub influenta hormonilor plange de ciuda, dar imi spune:”Iti garantez ca de maine nimeni nu te va mai certa sau pedepsi!”

Rad si o bat prieteneste pe spate. Nici eu nu pot sa-mi promit asta. A doua zi imi face cadou un ceas barbatesc de firma de pe Ceasmania. Ma gandesc ca ma recompenseaza pentru mustruluiala din ajun, dar intr-o saptamana realizez ca nu m-a mai certat nimeni de cand port ceasul. Nici eu nu am mai intarziat, ce-i drept!