De ce există greutăți care ne împiedică să ne atingem scopul

Discipolul îl întreabă pe maestru: De ce există greutăți care ne împiedică să ne atingem scopul și ne abat de la calea pe care am ales-o?

Ceea ce tu numești „greutăți” – i-a răspuns maestrul – reprezintă de fapt o parte a scopului tău. Încetează să reziști. Imaginează-ti ca tragi cu arcul. ținta este departe și nu se vede, fiindcă pe pământ s-a lăsat o ceața groasă.

Oare te vei lupta cu ceața? Nu. Ci vei așteptă sa sufle vântul și s-o destrame. Acum ținta se vede, dar vântul schimbă felul în care zboară săgeata. Oare te vei lupta cu vântul? Nu. Ci pur si simplu vei ține seama de direcția și felul în care suflă, și vei trage sub un alt unghi. Arcul tău este greu și nu ai putere să întinzi coarda. Oare te vei lupta cu arcul? Nu. Ci iți vei antrena mușchii, și de fiecare data vei avea tot mai mult succes.

– Dar există oameni care trag din arcuri ușoare și flexibile pe vreme senină și fără vânt – a spus supărat discipolul. De ce doar eu am de înfruntat atâtea piedici? Nu cumva cineva mi se împotrivește dinadins?

– Nu te uita niciodată la alții – a zâmbit maestrul. Fiecare are arcul sau, ținta sa și trage la vremea sa. Scopurile sunt însă diferite: unul vrea să tragă cât mai precis, altul să învețe să tragă.

Maestrul, coborând glasul, s-a aplecat către ucenic:

–Și o să-ți mai descopăr o taină înfricoșătoare, băiatul meu. Ceața nu se lasă pe pământ ca să nu te lase pe tine să tragi, și vântul nu sufla ca să abată săgeata ta, și arcul nu este greu de încordat ca să te simți tu slab. Toate acestea există de sine stătător. Tu ești cel care ai decis ca in condițiile date vei putea nimeri ținta. Așadar, ori încetează să te mai plângi de greutăți și învață să tragi cu măiestrie, ori smerește-ți trufia și alege o țintă accesibilă.