In iarna aceasta a fost tare scumpa zapada! Am asteptat zi dupa zi sa inceapa ninsorile si de ce ni se vestejea sufletul de dor, de aceea zapada intarzia. Graul ar fi avut nevoie de patura alba si pufoasa de nea sub care sa se dezvolte, iar vara sa ne dea spicele si boabele de aur.

Sarbatorile nu au fost sarbatori, fara rochia argintie de mireasa a iernii. De aceea au si trecut atat de repede luand cu ele bucuriile si atmosfera magica si toate frumusetile stralucitoare.

Ce toamna tarzie a fost si iarna acesta! Oare va ninge la inceputul primaverii sau in mijlocul verii? Peste crengile inflorite ale marului sa cada florile reci ale iernii si sa le arda rodul?

Ridic ochii insetati dupa fulgii de nea catre vazduh si in minte imi vin stoluri de ganduri despre https://www.money-studio.ro/avantaje-angajari-videochat.

Oamenii batrani pe care ii vad in jurul meu ma ingrozesc. Parca ieri erau in putere si ma luau de manuta, in bratele sau pe umerii lor, iar astazi le ofer eu bratul sau umarul sa nu ameteasca.

Imbatranirea lor ma face sa inteleg cat de aproape este imbatranirea mea.

Nu a nins, dar nici nu a plouat. La noi a fost o iarna cu mult praf in loc de zapada si cu temperaturi atipice pentru acest anotimp.

In lumea intreaga au loc o multime de evenimente, dar cel mai mult ma deprima violenta domestica. Nu inteleg cum doi parteneri de viata se pot uri atat de mult, incat sa se raneasca fizic si sa isi faca mult rau. Se cearta sau se bat in prezenta copiilor, iar acestia nu stiu cum sa reactioneze. Sfarsesc prin a se invinovati de neintelegerile dintre adulti. Asa incepi sa intelegi de ce unora le este frica sa se ngajeze intr-o relatie si isi asuma singuratatea pe viata. In familii, rar exista relatii corecte intre parteneri sau membri. De regula, unul isi asuma roul de dominant sau de mascul alfa, in timp ce altul accepta sa fie dominat.

Fiintele au nevoie insa de relatii bazate pe pretuire si pe prietenie adevarata. Privesc acum cum un catelus care nu poate sa mearga si un porumbel care nu poate sa zboare sunt cei mai buni amici si simt o duiosie iesita din comun fata de aceste vietati.

2020 a debutat cu multe evenimente politice si naturale. Au fost cutremure, incendii multe, inundatii in anumite parti ale lumii si mai ales uragane.

Lucrul care m-a speriat cel mai rau a fost discutiile despre pensionarile in jurul varstei de 70 de ani. Evident ca s-a subliniat de nenumarate ori ca propunerea este valabila pentru cei care vor sa munceasca pana la aceasta varsta, dar pe mine m-au intrigat discutiile.

De ce?

  1. Consider ca dupa 25-30 de ani de munca, omul merita sa se odihneasca, sa fie inca in putere cand va avea atat de mult timp sa citeasca, sa se plimbe, sa petreaca timp magic cu nepotii si copiii.

Societatea ar trebui sa inteleaga si sa respecte acest drept tuturor oamenilor care s-au trezit dimineata la ore foarte matinale si care s-au dus la serviciu cu dureri de cap si de masele.

  1. Tinerii trebuie sa aib locuri de munca si timp sa se formeze. Nimeni nu are dreptul sa tina un post ocupat 35-40 de ani, cand tinerii abia asteapta locuri de munca.

  2. Dupa 57-58 de ani se declanseaza procesul de imbatranire si capacitatea fizica si intelectuala a omului se diminueaza considerabil.

Ce rezultate mai poate avea un profesor de 63-65 de ani la clasa, cand elevii sunt incantati sa aiba cadre didactice tinere?

Cu siguranta ca si oamenii ar trebui sa fie prevazatori si sa isi puna bani bine sa aiba din ce trai la batranete. Prevederea rezolva multe dintre problemele dificile din viata fiecaruia dintre noi.

Ceea ce conteaza este faptul ca traim. Ar trebui sa fin recunoscatori pentru fiecare zi daruita noua de catre divinitate si sa o traim frumos.

Timpul zboara, iar pe chipurile nostra raman amprentele trecerii lui.

Iarna cea fara zapada m-a intristat, dar imi dau seama ca viata trebuie traita frumos, ca o opera de arta, sa serveasca drept model si sa ii bucure pe cei din jur.

Cea mai mare bucurie pe care o putem avea este ca toti cei dragi sa fie in viata si sanatosi si impreuna sa invingem raul din jur.

Sunt o persoana norocoasa care mai are pe lume bunici si parinti si careia nu ii lipseste absolut nimic.

Uneori nu realizam ca pierderile pe care le simtim dureros sunt de fapt eliberari providentiale.

Viata este frumoasa si provocatoare si trebuie traita cu infinita bucurie!

Astazi a inceput sa imi fie dor de cei pe care i-am pierdut, dar am inteles ca trebuie sa ma bucur de toti cei pe care ii am…

S-ar putea să-ți placă și

Transmite-mi un Mesaj !

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Bună!

Fă clic pe unul dintre reprezentanții noștri de mai jos pentru a discuta pe Telegram sau trimite-ne un e-mail la admin@andreea-ivan.ro

Trimite mesajul!